Chilia Sfântul Ioan Teologul Provata (Cucuvino)

În partea dinspre răsărit a Sfântului Munte Athos, pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră, în regiunea numită Provata, cale de un ceas de la malul mării, este situată chilia românească Sfântul Ioan Teologul.

În secolul al XI-lea, regiunea Provata aparținea mănăstirii de rit latin Amalfion, iar la Chilia Sfântul Ioan Teologul, funcţiona o școală de Teologie care servea atât pentru călugării din Sfântul Munte, cât și pentru cei de afară. Odată cu declinul Amalfionului, şcoala de teologie a fost desființată şi părăsită definitiv la începutul secolului al XIII-lea.

Câteva secole mai târziu, un grup de români macedoneni din Thesalia, venind în Sfântul Munte pentru a îmbrățișa viaţa monahală, au cumpărat această proprietate cu ruinele fostei şcoli şi au construit un paraclis şi câteva clădiri pentru adăpostul lor.

Însă chilia a rămas din nou părăsită până în anul 1868, când trei români din Basarabia – Ștefan, Iordache şi Costache Sultanu şi cu nepotul lor Theodor Soroceanu – au cumpărat de la Mănăstirea Lavra ruinele fostei Chilii Cucuvino cu întreaga proprietate, plătind suma de 15.000 de Groşi în aur.

Ca prim stareţ a fost rânduit Monahul Dometian Cristea, de la Chilia românească Adormirea Maicii Domnului – Xiropotamu. După un an de zile, trei fraţi Basarabeni şi cu nepotul lor au fost tunşi în monahism cu numele de: Ghervasie, Sava şi Calinic Schimonahii şi Teodosie (Soroceanu) monahul. Părintele Dometian a condus acest așezământ până la anul 1879, apoi părintele Calinic (Sultanu) a fost stareţ până în anul 1881, când ieromonahul Teodosie (Soroceanu) primeşte conducerea aşezământului. Acesta a zidit din temelie noi corpuri de case împreună cu Paraclis, mai sus de vechea vatră.

În 1911, părintele Theodosie a cumpărat proprietatea „Cozmoae” de la Vlădiceni, Iaşi cu vie și pământ cultivabil, unde în scurt timp s-au construit câteva clădiri și o bisericuță cu hramul Sfântul Ioan Teologul – metocul chiliei Sfântul Ioan Teologul, Cucuvino, Provata.

În anul 1918, în urma exploziei unui depozit de muniţie, metocul de la Vlădiceni cu toate clădirile și întreaga gospodărie, împreună cu bisericuța au ars din temelii. Tot atunci moare şi stareţul Theodosie Soroceanu.

Conducerea comunității i-a revenit Arhimandritului Epifanie Dumitrescu, care, după câțiva ani, a izbutit să reclădească gospodăria metocului din temelie. Tot atunci s-a rezidit biserica aşezământului, sfințită de Înaltpreasfințitul Pimen al Moldovei la anul 1928.

Datorită îndelungatei absenţe din Sfântul Munte a părintelui Epifanie, conform art. 132 din Statutul Sfântului Munte, în anul 1932, Mănăstirea Marea Lavră a încredinţat conducerea chiliei Protosinghelului Varlaam Nemțanu.

Criza spirituală de la mijlocul secolului al XX-lea a lovit şi liniştite acestei chilii. Nemaiavând ucenici, viaţa duhovnicească a slăbit mult, ajungând, în anul 1975, ca cea mai mare chilie românească athonită să fie locuită de un singur călugăr, ieromonahul Veniamin, în vârstă de aproape 90 de ani. În anul 1978, părintele Veniamin a trecut la cele veşnice, iar superior al chiliei a rămas monahul Nectarie (Iulian) Lazăr.

În anul 1990, aici a venit ierodiaconul Siluan care a fost timp de 5 ani conducătorul chiliei Cucuvino.

Deşi are grădină mai mică, incinta chiliei este mult mai mare. Cuprinsă de jur împrejur cu zid şi cu porţi înalte, chilia este formată în interior din trei corpuri de chilii din piatră. Corpul de nord datează din secolul al XVIII-lea, are un etaj şi opt chilii, iar în capăt paraclisul propriu-zis. Corpul de vest are tot un etaj şi şase chilii. Iar corpul de sud cu trei nivele are peste 20 de camere.

De asemenea, Chilia Cucuvino de la Provata are cea mai mare bibliotecă dintre toate chiliile româneşti din Athos.